AUTOIRONÍE, autoironii, s. f. Ironie la adresa propriei persoane. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto¹- + ironie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOIRONÍE s.f. Ironie la adresa propriei persoane. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOIRONÍE s. f. ironie la adresa propriei persoane, opere etc. (< auto¹- + ironie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoironíe s. f. (sil. a-u-to-i-) → ironie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

autoironíe s.f. Ironie îndreptată asupra propriei persoane, opere etc. ◊ „Această anchetă din care a lipsit numai simțul autoironiei.” Cont. 11 III 66 p. 5. ◊ „Ar fi fost de dorit, poate, mai multă autoironie.” R.lit. 17 XII 70 p. 25 (din auto1- + ironie; FC I 142; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink