2 intrări
11 definiții
- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (1)
Explicative DEX
AUTOINSTRUIRE, autoinstruiri, s. f. Faptul de a se autoinstrui. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.
autoinstruire sf [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 2178 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~ri / E: autoinstrui] 1-2 Autodidacticism (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOINSTRUIRE, autoinstruiri, s. f. Acțiunea de a se autoinstrui și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOINSTRUIRE s.f. Faptul de a se autoinstrui; instruire desfășurată de om prin efort personal, în afara sistemului de învățămînt; autodidaxie. [< autoinstrui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autoinstruire s. f. Acțiunea de îmbogățire a cunoștințelor prin efort personal ◊ „De fapt nu numai despre autoeducație am vrea să vorbim aici, ci și despre autoinstruire. Sau – cu un cuvânt mai puțin folosit – autodidaxie. Între autoeducație și autodidaxie (autoinstruire) e o strânsă legătură.” Cont. 9 VII 65 p. 1 (din autoinstrui; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AUTOINSTRUI, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autoinstrui vr [At: DN3 / P: a-u-to-in~ / Pzi: ~esc / E: auto1- + instrui] 1-2 A se instrui ca autodidact (1,3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOINSTRUI, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOINSTRUI vb. IV. refl. A se instrui singur. [< auto1- + instrui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOINSTRUI vb. refl. a se instrui singur. (< auto1- + instrui)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
autoinstrui vb. (sil. a-u-to-in-) → instrui
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
autoinstruire, autoinstruirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autoinstrui. DEX '09 DN DCR2sinonime: autodidaxie
- De fapt nu numai despre autoeducație am vrea să vorbim aici, ci și despre autoinstruire. Sau – cu un cuvânt mai puțin folosit – autodidaxie. Între autoeducație și autodidaxie (autoinstruire) e o strânsă legătură. Cont. 9 VII 65 p. 1. DCR2
-
etimologie:
- autoinstrui DEX '09 DEX '98 DN
autoinstrui, autoinstruiescverb
- 1. A se instrui singur. DEX '09 DN
etimologie:
- Auto- + instrui DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.