15 definiții pentru „autohton”   declinări

AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește și în prezent, care este originar de aici; băștinaș, aborigen. [Pr: a-u-] – Din fr. autochtone.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici; băștinaș, aborigen. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochtone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

!autohtón (a-u-toh-ton/-to-hton) adj. m., pl. autohtóni; f. autohtónă, pl. autohtóne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOHTÓN adj., s. v. băștinaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Autohton ≠ străin, neautohton, venetic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOHTÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane, popoare etc.) Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; aborigen; indigen; băștinaș. /<fr. autochtone
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOHTÓN, -Ă adj. Băștinaș, de loc dintr-o anumită țară. ♦ (Despre animale și plante) Originar dintr-o anumită regiune. ♦ (Despre zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [Cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însuși, chton – pământ, țară].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOHTÓN, -Ă I. adj. 1. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi. 2. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine. 3. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Despre populații sau indivizi; adesea substantivat) Care aparține unei regiuni unde strămoșii săi s-au stabilit din vechime, înaintea altora; băștinaș. ♦ (Despre animale și plante) Originar dintr-o anumită regiune, specific unei anumite regiuni. [Pr.: a-u-] – După fr. autochtone (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Despre populații sau indivizi) Care aparține unei regiuni (unei țări etc.) unde strămoșii săi s-au stabilit din vechime, înaintea altora; băștinaș. Popoarele autohtone din Peninsula Balcanică. ◊ (Substantivat) Domnii regulamentari încurajează nu numai pe meseriași, îndeosebi pe autohtoni, dar caută să atragă și meseriași străini, dintre cei specializați. Ist. R.P.R. 299.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

autohtón adj. m. (sil. a-u-; mf. -hton), pl. autohtóni; f. sg. autohtónă, pl. autohtóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

autohton a. și m. se zice de cei dintâi locuitori ai unei țări: Tracii fură autohtoni în peninsula balcanică.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*autohtón, -ă s. (vgr. autóhthon, d. autós, însușĭ, și hthon, pămînt). Pămîntean, indigen, băștinaș, originar din mare vechime pe acelașĭ pămînt. Adj. Pămîntenesc: populațiunĭ autohtone. V. aborigen și venetic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

autohton (tect.), (engl.= autochtonous) ; unitate geologic-structurală care nu a suferit deplasări și se află la locul de origine (”in situ” A. poate fi deformat tectonic, împreună cu unitatea suprapusă (alohtonă). Ant. alohton.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOHTÓN, -Ă adj. (cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însuși, chton – pământ, țară): în sintagma element autohton (v.).
Sursa: DTL (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink