AUTOFURGONÉTĂ, autofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + furgonetă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOFURGONÉTĂ s. f. furgonetă autopropulsată. (< auto2 + furgonetă)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOFURGONÉTĂ s. v. furgonetă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autofurgonétă s. f. (sil. a-u-), pl. autofurgonéte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autofurgonétă s.f. 1969 Autovehicul mai mic decât camionul, folosit pentru transportul de mărfuri v. gestionar-remizier; v. și R.l. 28 VII 79 p. 2 (din auto2- + furgonetă; DEX, DN3, menționat la furgonetă)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink