AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagelație.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOFLAGELÁȚIE s.f. Autoflagelare. [Gen. -iei. / cf. fr. autoflagellation].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOFLAGELÁȚIE s. f. autoflagelare. (< fr. autoflagellation)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto1- + flagelație.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOFLAGELÁȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui calugăr.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoflageláție s. f. (sil. a-u-to-fla-) → flagelație
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink