AUTOEVIDENȚIÉRE s.f. Faptul de a se autoevidenția. [< autoevidenția].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOEVIDENȚIÁ vb. I. refl. A se evidenția pe sine însuși. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOEVIDENȚIÁ vb. refl. a se evidenția pe sine însuși. (< auto1- + evidenția)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoevidențiá vb. (sil. a-u-to-e-) → evidenția
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink