2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOEDUCARE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-] – V. autoeduca.

autoeducare sf [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pl: ~cări / E: autoeduca] Educare de către sine însuși Si: autoeducație (2), (rar) autoeducat1.

AUTOEDUCARE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-e-] – V. autoeduca.

AUTOEDUCARE s.f. Acțiunea de a se autoeduca; autoeducație. [< autoeduca].

AUTOEDUCA, autoeduc, vb. I. Refl. A se educa pe sine. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + educa.

autoeduca vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: autoeduc / E: auto1- + educa] A se educa.

AUTOEDUCA, autoeduc, vb. I. Refl. A se educa pe sine.[Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + educa.

AUTOEDUCA vb. I. refl. A se educa pe sine. [Cf. it. autoeducare].

AUTOEDUCA vb. refl. a se educa pe sine. (< auto1- + educa)

autoeduca vb. refl. I (educ.) A se educa pe sine însuși ◊ „Multilateralitatea se deprinde prin experiență și de la alții (școală, loc de muncă etc.) dar, mai ales, se autoeducă. Cine își pretinde prea puțin, sub posibilitățile sale, izbutește și mai puțin!” I.B. 9 VIII 75 p. 2; v. și autoadapta (1962) (din auto1- + educa; cf. it. autoeducare; DN3, DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoeduca (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. autoeduc, 3 se autoedu; conj. prez. 1 sg. să mă autoeduc, 3 să se autoeduce; imper. 2 sg. afirm. autoeducă-te; ger. autoeducându-mă

*autoeduca (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoedu

autoeduca vb. (sil. a-u-to-e-) → educa

Intrare: autoeducare
autoeducare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoeducare
  • autoeducarea
plural
  • autoeducări
  • autoeducările
genitiv-dativ singular
  • autoeducări
  • autoeducării
plural
  • autoeducări
  • autoeducărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoeduca
  • silabație: a-u-to-e- info
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoeduca
  • autoeducare
  • autoeducat
  • autoeducatu‑
  • autoeducând
  • autoeducându‑
singular plural
  • autoedu
  • autoeducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoeduc
(să)
  • autoeduc
  • autoeducam
  • autoeducai
  • autoeducasem
a II-a (tu)
  • autoeduci
(să)
  • autoeduci
  • autoeducai
  • autoeducași
  • autoeducaseși
a III-a (el, ea)
  • autoedu
(să)
  • autoeduce
  • autoeduca
  • autoeducă
  • autoeducase
plural I (noi)
  • autoeducăm
(să)
  • autoeducăm
  • autoeducam
  • autoeducarăm
  • autoeducaserăm
  • autoeducasem
a II-a (voi)
  • autoeducați
(să)
  • autoeducați
  • autoeducați
  • autoeducarăți
  • autoeducaserăți
  • autoeducaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoedu
(să)
  • autoeduce
  • autoeducau
  • autoeduca
  • autoeducaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoeducare, autoeducărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: autoeducație
etimologie:
  • vezi autoeduca DEX '09 DEX '98 DN

autoeduca, autoeducverb

  • 1. A se educa pe sine. DEX '09 DN
etimologie:
  • Auto- + educa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.