AUTOEDUCÁRE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-e-] – V. autoeduca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOEDUCÁRE s.f. Acțiunea de a se autoeduca ; autoeducație. [< autoeduca].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOEDUCÁ, autoedúc, vb. I. Refl. A se educa pe sine.[Pr.: a-u-to-e-] – Auto¹- + educa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOEDUCÁ vb. I. refl. A se educa pe sine. [Cf. it. autoeducare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOEDUCÁ vb. refl. a se educa pe sine. (< auto¹- + educa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoeducá vb. (sil. a-u-to-e-) → educa
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

autoeducá vb.refl. I (educ.) A se educa pe sine însuși ◊ „Multilateralitatea se deprinde prin experiență și de la alții (școală, loc de muncă etc.) dar, mai ales, se autoeducă. Cine își pretinde prea puțin, sub posibilitățile sale, izbutește și mai puțin!” I.B. 9 VIII 75 p. 2; v. și autoadaptá (1962) (din auto1- + educa; cf. it. autoeducare; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink