AUTODOTÁ, autodotez, vb. I. Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + dota.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODOTÁ vb. I. tr. A autoutila. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODOTÁ vb. refl. a se autoutila. (< auto¹- + dota)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODOTÁ vb. a se autoutila. (O uzină care s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

autodotá vb. (sil. a-u-) → dota
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink