AUTODECLANȘÁRE, autodeclanșări, s. f. Acțiunea de a se autodeclanșa. [Pr.: a-u-]. – V. autodeclanșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODECLANȘÁRE s.f. Declanșare automată. [< auto¹- + declanșare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODECLANȘÁ, pers. 3 autodeclanșează, vb. I. Refl. A se declanșa automat. [Pr.: a-u-] – Auto² + declanșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE AUTODECLANȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se declanșa automat. /auto- + a (se) declanșa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODECLANȘÁ vb. refl. a se declanșa automat. (< auto¹- + declanșa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autodeclanșá vb. (sil. a-u-) → declanșa
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink