AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de a se autoconserva. [Pr.: a-u-] – V. autoconserva.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a se autoconserva și rezultatul ei. [< autoconserva].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de a se autoconserva; menținere sau apărare a vieții proprii.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoconserváre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoconservării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto1- + conserva.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONSERVÁ vb. I. refl. A-și menține, a-și conserva propria ființă. [< auto1- + conserva].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONSERVÁ vb. refl. a-și conserva propria ființă. (< auto1- + conserva)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. – Din auto1- + conserva.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoconservá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autoconsérv, 3 sg. și pl. autoconsérvă, 1 pl. autoconservăm
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink