AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + conserva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOCONSERVÁ vb. I. refl. A-și menține, a-și conserva propria ființă. [< auto¹- + conserva].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOCONSERVÁ vb. refl. a-și conserva propria ființă. (< auto¹- + conserva)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. – Din auto¹- + conserva.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

autoconservá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autoconsérv, 3 sg. și pl. autoconsérvă, 1 pl. autoconservăm
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink