AUTOCONDÚCERE s. f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei. [Pr.: a-u-] – Auto1- + conducere.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONDÚCERE s.f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau de către reprezentanții ei. [< auto1- + conducere].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONDÚCERE s. f. conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau prin reprezentanții ei. (după engl. self-government)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autocondúcere s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autocondúcerii; pl. autocondúceri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autocondúcere s.f. Conducere a activității economice, sociale etc. de către comunitatea respectivă ◊ „Gospodarii unităților teritorial-administrative din județul Ilfov au în vedere, așadar, atât cerințele imediate, cât și cele de perspectivă, autoconducerea și autofinanțarea dovedindu-se [...] drept căi sigure care duc la propășirea tuturor localităților patriei, a întregii populații.” R.l. 5 IV 79 p. 5; v. și Sc. 5 IX 79 p. 1 (din auto1- + conducere, probabil după model străin; cf. fr. autogestion; DMC 1960; DP; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink