opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

autoclaustrare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~rări/ E: autoclaustra] Claustrare a cuiva de către sine însuși Si: (rar) autoclaustrat1.

AUTOCLAUSTRARE s.f. Faptul de a se autoclaustra. [< autoclaustra].

autoclaustra vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~rez / E: auto1- + claustra] A se claustra singur.

AUTOCLAUSTRA vb. I. refl. A se claustra singur, de bună voie. [Cf. fr. autoclaustrer].

AUTOCLAUSTRA vb. refl. a se claustra singur, de bunăvoie. (< fr. autoclaustrer)

Ortografice DOOM

autoclaustrare s. f., pl. autoclaustrări

autoclaustra vb., ind. prez. 1 sg. autoclaustrez, 3 sg. și pl. autoclaustrează

Intrare: autoclaustrare
autoclaustrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoclaustrare
  • autoclaustrarea
plural
  • autoclaustrări
  • autoclaustrările
genitiv-dativ singular
  • autoclaustrări
  • autoclaustrării
plural
  • autoclaustrări
  • autoclaustrărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: autoclaustra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoclaustra
  • autoclaustrare
  • autoclaustrat
  • autoclaustratu‑
  • autoclaustrând
  • autoclaustrându‑
 singular plural
  • autoclaustrează
  • autoclaustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoclaustrez
 (să)
  • autoclaustrez
  • autoclaustram
  • autoclaustrai
  • autoclaustrasem
a II-a (tu)
  • autoclaustrezi
 (să)
  • autoclaustrezi
  • autoclaustrai
  • autoclaustrași
  • autoclaustraseși
a III-a (el, ea)
  • autoclaustrează
 (să)
  • autoclaustreze
  • autoclaustra
  • autoclaustră
  • autoclaustrase
plural I (noi)
  • autoclaustrăm
 (să)
  • autoclaustrăm
  • autoclaustram
  • autoclaustrarăm
  • autoclaustraserăm
  • autoclaustrasem
a II-a (voi)
  • autoclaustrați
 (să)
  • autoclaustrați
  • autoclaustrați
  • autoclaustrarăți
  • autoclaustraserăți
  • autoclaustraseți
a III-a (ei, ele)
  • autoclaustrează
 (să)
  • autoclaustreze
  • autoclaustrau
  • autoclaustrară
  • autoclaustraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoclaustrare, autoclaustrărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se autoclaustra. DN
etimologie:
  • autoclaustra DN

autoclaustra, autoclaustrezverb

  • 1. A se claustra singur, de bună voie. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.