AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. Care se bucură de autocefalie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphale.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCEFÁL ~ă (~i, ~e) (despre biserica ortodoxă) Care ține de autocefalie; propriu autocefaliei. /<fr. autocéphale
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCEFÁL, -Ă adj. (Despre biserica ortodoxă) Care se conduce singur; independent, neatârnat. [< fr. autocéfale, cf. gr. autos – însuși, kephale – cap].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCEFÁL, -Ă adj. care se bucură de autocefalie. (< fr. autocéphale)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. (Despre forma de organizare a bisericii ortodoxe) Care se conduce singur. – După fr. autocéphale (< gr.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCEFÁL adj. (BIS.) independent, neatârnat. (Biserica ortodoxă română este ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autocefál adj. m. (sil. a-u-), pl. autocefáli; f. sg. autocefálă, pl. autocefále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*autocéfal și -ál, -ă adj. (vgr. autokéfalos, d. autós, însușĭ, și kephalé, cap). Independent (față de străinătate): biserica românească e autocefală de la 1885.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autocefalíe s. f. Conducere de sine stătătoare a unei Biserici ortodoxe naționale. Bisericii Ortodoxe Române i s-a recunoscut autocefalia în 1885, în timpul mitropolitului primat Calinic Miclescu, prin Tomosul de autocefalie semnat de patriarhul ecumenic de la Constantinopol Ioachim IV și de 10 membri ai Sinodului patriarhal în același an. – Din fr. autocéphalie (‹ gr. autokefalia).
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink