8 definiții pentru autoacuzație
Explicative DEX
AUTOACUZAȚIE, autoacuzații, s. f. Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.
autoacuzație sf [At: DEX-S / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ii / E: fr autoaccusation] 1-2 (Rar) Autoacuzare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOACUZAȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOACUZAȚIE s. f. autoacuzare. ◊ formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. (< fr. auto-accusation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoacuzație s. f. 1978 Acțiunea de a se autoacuza v. autodenunța (din auto1- + acuzație; cf. fr. auto-accusation; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
autoacuzație (desp. a-u-, -ți-e) s. f., art. autoacuzația (desp. -ți-a), g.-d. art. autoacuzației; pl. autoacuzații, art. autoacuzațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*autoacuzație (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoacuzația (-ți-a), g.-d. art. autoacuzației; pl. autoacuzații, art. autoacuzațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoacuzație s. f. (sil. a-u-to-a-), pl. autoacuzații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-to-a-cu-za-ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
autoacuzație, autoacuzațiisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se autoacuza. DEX '09 MDN '00 DCR2sinonime: autoacuzare
- 1.1. Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. MDN '00
-
etimologie:
- auto-accusation DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.