AUTOȘENILETĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport echipat cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă.

autoșeniletă sf [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~te / E: autoșenilă + -etă] Autovehicul de transport cu două roți directoare în față și cu două șenile propulsoare în spate.

AUTOȘENILETĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă.

AUTOȘENILETĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul pentru transportul bunurilor, suspendat pe roți directoare în față și pe două șenile propulsoare în spate. [Pr.: a-u-] – După fr. autochenille.

AUTOȘENILETĂ s.f. Autovehicul de transport cu două roți directoare în față și două șenile propulsoare în spate. [< autoșenilă].

AUTOȘENILETĂ s. f. autocamion echipat cu roți directoare în față și cu șenile propulsoare în spate. (< autoșenilă + -etă)

AUTOȘENILETĂ ~e f. Autocamion echipat cu roți în față și cu două șenile propulsoare în locul roților din spate. /Din autoșenilă

autoșeniletă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoșeniletei; pl. autoșenilete

autoșeniletă (a-u-) s. f., g.-d. art. autoșeniletei; pl. autoșenilete

autoșeniletă s. f. (sil. a-u-), pl. autoșenilete