AUTOȘENÍLĂ, autoșenile, s. f. Autovehicul de transport care are ca organe de rulare șenilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochenille.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOȘENÍLĂ ~e f. Autovehicul echipat cu șenile, destinat transportului pe terenuri accidentate. /<fr. autochenille
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOȘENÍLĂ s.f. Autovehicul de transport pe șenile. [< fr. autochenille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOȘENÍLĂ s. f. autovehicul de transport pe șenile. (< fr. autochenille)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoșenílă s. f. (sil. a-u-) → șenilă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink