AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + însămânțare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s.f. Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [< auto¹- + însămânțare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto¹- + însămânțare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoînsămânțáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoînsămânțării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink