AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. Automulțumire. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încântare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulțumire. [< auto1- + încântare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. automulțumire. (< auto1- + încântare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. Automulțumire. – Din auto1- + încântare.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOÎNCÂNTÁRE s. automulțumire (Sentiment de ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoîncântáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoîncântării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink