14 definiții pentru «autentic»   declinări

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Jur.) (Despre acte) Întocmit legal. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

auténtic (a-u-) adj. m., pl. auténtici; f. auténtică, pl. auténtice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTÉNTIC adj. 1. v. adevărat. 2. v. veritabil. 3. adevărat, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~.) 4. bun, curat, veritabil, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. valabil. 6. v. original.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Autentic ≠ contrafăcut, fals, inautentic, falsificat, inventat, născocit, plăsmuit, scornit, neautentic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTÉNTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este conform cu adevărul, cu realitatea; veridic; veritabil. Fapte ~ce. 2) (despre acte) Care a fost întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. Un testament ~. [Sil. a-u-] /<lat. authenticus, gr. authentikós
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netăgăduit < authentes – autor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTÉNTIC, -Ă adj. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut. ◊ (despre acte) întocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit sau învestit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

auténtic adj. m. (sil. a-u-), pl. auténtici; f. sg. auténtică, pl. auténtice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

auténtic (auténtică), adj. – Care este conform cu adevărul. Fr. authentique, și înainte din lat. authenticusgr. αύθέντης „autor” (cf. Gáldi 155), sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate, s. f.; autentifica, vb. (a legaliza, a autoriza).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

autentic a. 1. sigur, a cărui autoritate nu poate fi contestată: operă autentică; 2. învestit cu formele legale: act autentic. ║ adv. într’un mod autentic.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*auténtic, -ă adj. (vgr. authentikós, d. authéntes, garant). În formele cerute de lege: act autentic. Sigur, adevărat: fapt autentic. Adv. În mod autentic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

autentic, -ă (‹ lat. authentus [αὐθέντης]; echiv. gr. ϰύριος [ᾖχος]) v. cadență (1); eh; mod (1, 3).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink