AÚSTRU (ÁUSTRU) s. n. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. – Lat. auster, -tri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AÚSTRU n. Vânt secetos care bate din sud-vest. [Sil. aus-tru; Acc. și áustru] /<lat. auster, ~tri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AÚSTRU s. n. Vânt din sud sau sud-vest, vara secetos, iar iarna aducător de ploaie și zăpadă. [Acc. și: áustru] – Lat. auster, -tri.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AÚSTRU s. v. miazăzi, sud.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AÚSTRU s. (MET.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vântul negru. (~ este numele unui vânt secetos.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

áustru s. m. – Vînt care bate din sud. Mr. austru. Lat. auster (Pușcariu 174; Candrea-Dens., 113; REW 807; DAR); cf. it. ostro, v. fr. ostre. Este cuvînt pe care limba literară pare că l-a uitat, dar supraviețuiește în vorbirea populară. Pascu, Beiträge, 8, îl derivă din it. austro. – Der. austral, adj., din fr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

áustru (sil. aus-) / aústru s.m., art. áustrul / aústrul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

áustru n., pl. inuz. e saŭ urĭ (lat. áuster, it. áustro). Vîntu de la vest în vestu Munteniiĭ și de la sud în estu Munteniiĭ. O casă cu fața spre austru (Bz.), cu fața spre sud. – Fals aústru (Cdr.). V. vînt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink