AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUSTRIÁC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Austriei sau populației din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. austriacus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUSTRIÁC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. Austriacus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. [Pr.: a-us-tri-ac] – It. austriaco (lat. lit. austriacus).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
austriác s. m., adj. m. (sil. a-us-tri-ac), pl. austriéci (sil. -tri-eci); f. sg. austriácă, g.-d. art. austriécei, pl. austriéce
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*austriác, -ă s. și adj., pl. iecĭ, iece (it. Austriaco; mlat. Austriacus; ung. Osztrák). Din Austria.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aústro-ungár adj. m., pl. aústro-ungári; f. sg. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUSTRO-ASIATICĂ adj. Limbi austro-asiatice = familie de limbi vorbite în India. Are patru (cinci) ramuri: munda, monkhmer, mallaca, nicobareza (și miao-yao).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUSTRO-UNGARIA, monarhie dualistă condusă de împăratul Austriei (concomitent și rege al Ungariei), creată în 1867, în urma înțelegerii dintre cercurile conducătoare din Austria și Ungaria. S-a destrămat în 1918, în condițiile înfrîngerii suferite în primul război mondial și ale avîntului mișcării de eliberare națională a popoarelor subjugate, care au dus la formarea statelor naționale Austria, Ungaria și Cehoslovacia; o parte a terit. anexate de fostul Imp. Austro-Ungar s-au unit cu Polonia, Italia, Iugoslavia și România.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink