AUREOLÁRE, aureolări, s. f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureola.
Sursa: DEX-S (1988) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUREOLÁRE s.f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pron. a-u-re-o-. / < aureola].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aureoláre s. f. (sil. a-u-re-o- ), g. -d. art. aureolării; pl. aureolări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A AUREOLÁ ~éz tranz. 1) A înconjura cu o aureolă. 2) fig. A releva meritul cuiva; a glorifica. /<fr. auréoler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUREOLÁ vb. I. tr. A înconjura cu aureolă. ♦ (Fig.) A glorifica. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréoler, it. aureolare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUREOLÁ vb. tr. 1. a înconjura cu aureolă. 2. (fig.) a glorifica. (< fr. auréoler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUREOLÁ vb. (rar) a nimba.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aureolá vb. (sil. a-u-re-o-), ind. prez. 1 sg. aureoléz, 3 sg. și pl. aureoleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink