2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AULIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.

AULIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.

aulic, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 84 / P: a-u~ / A și: (înv) aulic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat aulicus] 1 a De curtea domnească sau împărătească. 2 a De la curtea domnească sau împărătească. 3 a Al curții împărătești sau domnești. 4 a De divanul domnesc. 5-6 sn, a (Șîs Consiliu ~) Tribunalul suprem în vechiul imperiu germanic. 7 a (Îs) Consilier ~ Consilier al curții imperiale.

*AULIC adj. De Curte: consilier ~, consilier al Curții în Germania, în Austria, titlu de înaltă distincțiune [fr. < lat.].

AULIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus].

AULIC2, -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus)

AULIC1 s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus)

AULIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de curtea unui suveran; de la curtea unui suveran. /<lat. aulicus

aulic a. consilier aulic, titlu onorific al înalților funcționari și al profesorilor de Universitate (în Austria).

*aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aulic adj. m., pl. aulici; f. aulică, pl. aulice

aulic adj. m., pl. aulici; f. aulică, pl. aulice

aulic adj. m., pl. aulici; f. sg. aulică, pl. aulice

Intrare: aulic (adj.)
aulic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aulic
  • aulicul
  • aulicu‑
  • aulică
  • aulica
plural
  • aulici
  • aulicii
  • aulice
  • aulicele
genitiv-dativ singular
  • aulic
  • aulicului
  • aulice
  • aulicei
plural
  • aulici
  • aulicilor
  • aulice
  • aulicelor
vocativ singular
plural
Intrare: aulic (s.n.)
aulic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aulic
  • aulicul
  • aulicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • aulic
  • aulicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aulic, aulicăadjectiv

  • 1. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. DEX '09 DEX '98
  • 2. De curte. MDN '00
    • 2.1. Consiliu aulic = tribunal suprem în Imperiul Romano-German. MDN '00
    • 2.2. Consilier aulic = sfetnic la curtea Habsburgilor. MDN '00
etimologie:

aulicsubstantiv neutru

  • 1. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.