AUGÚRIU s.n. v. augur.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

augúr / augúriu (prevestire) s. n. (sil. au-), pl. augúre / augúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*au- și aŭgúriŭ n. (lat. augurium). Prezicere, semn pin [!] care ghiceștĭ viitoru: Pasăre de bun (de răŭ) aŭguriŭ. Maĭ puțin bine aŭgur, pl. urĭ. V. ogur.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink