2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUGUR, (1) auguri, s. m., (2) s. n. (În Antichitatea romană) 1. S. m. Preot care prevestea viitorul sau interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor ori după măruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire făcută de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au-] – Din fr. augure.

augur [At: BĂLCESCU, ap. CDDE / P: au~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: lat augur] (Ant) 1 sm Preot care prevestea viitorul după zborul, cântecul sau măruntaiele păsărilor. 2 (Pex) Persoană care anunță un eveniment sau prevestește viitorul. 3 sn Prevestire făcută de augur (1-2). 4 sn Auspiciu (1). 5 sn (Îe) A fi de bun (sau de rău) ~ A fi un semn bun (sau rău). 6 sn (Îae) A exista premise ca ceva să aibă un final favorabil (sau nefavorabil).

auguriu sn [At: ANGHEL, SĂM. V, 291 / P: au~ / Pl: ~ii / E: lat augurium] 1 (Ant) Augur (3). 2 (Pex) Prevestire. 3 (Pex) Semn bun (sau rău).

*AUGUR (pl. -urii) I. sn. 1 🏛 Prevestire ce se făcea la Romani după sborul sau cîntecul pasărilor 2 Pr. ext. Prevestire, semn: ~ul pînă în urmă s’a și împlinit (BĂLC.); de bun ~; de rău ~. II. sm. 🏛 Preot roman care prevestea viitorul după sborul sau cîntecul pasărilor (🖼 264) [lat.].

AUGUR, (1) auguri, s. m., (2) augure, s. n. (În antichitatea romană) 1. S. m. Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire făcută de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure.

AUGUR1 s. n. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri2. ◊ (Azi rar, numai în expr. ilustrînd o concepție bazată pe superstiții) A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a prevesti a bine (sau a rău), a însemna că un lucru se va sfîrși în mod favorabil (sau nefavorabil). – Pronunțat: au-gur.

AUGUR2, auguri, s. m. (în antichitatea romană) Preot care pretindea că poate prevesti viitorul după zborul, cîntecul și aspectul măruntaielor păsărilor. După sămănat Aleargă pînă-n Roma să-ntrebe el augurii Că da-vor zeii oare bun rod sămănăturii? COȘBUC, P. II 191. – Pronunțat: au-gur.

AUGUR1 s. n. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri2. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că un lucru se va sfîrși în mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augurium).

AUGUR2, auguri, s. m. (În antichitatea romană) Preot care pretindea că poate prevesti viitorul după zborul, cîntecul sau măruntaiele păsărilor. [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augur).

AUGUR s.n. (Ant.) Prevestire făcută de auguri. ◊ A fi de bun augur = a fi semn bun. ♦ Prezicere, prevestire. [Pron. au-gur, var. auguriu s.n. / < lat. augurium, cf. fr. augure].

AUGUR s.m. (Ant.; la romani) Preot despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cîntecul sau măruntaiele păsărilor. [Pron. au-gur. / < lat. augur].

AUGUR I. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor. II. s. n. prevestire făcută de un augur (I). ♦ a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil). (< lat. augur)

AUGUR ~e n. 1) Prevestire a viitorului. 2) Semn căruia i se atribuia rolul de a prevesti ceva. ◊ A fi de bun (sau rău) ~ a fi semn bun (sau rău). [Var. auguriu] /<lat. augurium, fr. augure

augur m. 1. preot roman care căuta să cunoască viitorul după sborul și strigătul păsărilor; 2. prevestire, piază: de bun augur.

*au- și aŭgúriŭ n. (lat. augurium). Prezicere, semn pin care ghiceștĭ viitoru: Pasăre de bun (de răŭ) aŭguriŭ. Maĭ puțin bine aŭgur, pl. urĭ. V. ogur.

*aŭgúr saŭ áŭgur m. (lat. áugur, -úris). Preut roman care ghicea viitoru după strigătu păsărilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

augur1 (preot) (desp. au-) s. m., pl. auguri

augur2 (prevestire) (desp. au-) s. n. (și: de bun/rău ~)

augur1 (preot) (au-) s. m., pl. auguri

augur (preot) s. m. (sil. au-), pl. auguri

augur / auguriu (prevestire) s. n. (sil. au-), pl. augure / augurii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUGUR s. v. piază, prevestire, semn.

AUGUR s. auspiciu. (~ la romani.)

augur s. v. PIAZĂ. PREVESTIRE. SEMN.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Augur – „De bun augur… De rău augur…” Sînt expresii care își trag originea din antichitatea romană, cînd existau unii preoți – numiți și ei auguri – care prevesteau viitorul după cîntul sau zborul păsărilor, după măruntaiele acestora etc. Încetul cu încetul, cuvîntul augur (contras din avis – pasăre și garrire = a flecări) s-a extins asupra a tot felul de semne, după care superstițioșii romani se orientau spre a întreprinde sau nu ceva. Astăzi, sensul cuvîntului s-a lărgit și mai mult, pierzînd în același timp orice caracter religios. El înseamnă pur și simplu semn bun sau semn rău. IST.

Si augur augurem... (lat. „Dacă un augur (vede) un augur...”) – reflecție a lui Cato, consemnată de Cicero în De divinatione (tratatul despre divinație, II, 24). Augurii (vezi la litera A) erau la romani preoții care pretindeau că pot prezice viitorul după auspicii (zborul și cîntecul păsărilor) sau după haruspicii (anumite semne din măruntaiele animalelor). Prezicerile augurilor precedau toate hotărîrile importante și toate actele de stat. În tratatul De divinatione (o istorie a credințelor populare și a pătrunderii lor în aparatul de stat) Cicero spune cu privire la auguri: „Dintre lucrurile pe care le prezic, cîte se realizează? Și cînd se realizează, cum s-ar putea dovedi că nu e o întîmplare, un hazard?” După ce arată că Cezar ar fi pierdut bătălia din Africa dacă i-ar fi ascultat pe auguri, Cicero adaugă: „Pot să enumăr multe exemple de preziceri care nu s-au realizat. Ba dimpotrivă, au avut efect contrar”. Augurii, deși cunoșteau acest adevăr mai bine decît toți, jurau totuși, la preluarea slujbei, să nu dezvăluie „secretul” puterii lor de divinație. De aceea – precizează Cicero – s-au răspîndit la Roma vorbele lui Cato: cînd un augur se întîlnea cu alt augur, nu se putea abține să nu rîdă. Acesta-i sensul expresiei, care e folosită pentru a indica sau a demasca pe mincinoși, farisei, înșelători, mistificatori et eiusdem farinae. (vezi). LIT.

Intrare: augur (preot)
  • silabație: au-gur info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • augur
  • augurul
  • auguru‑
plural
  • auguri
  • augurii
genitiv-dativ singular
  • augur
  • augurului
plural
  • auguri
  • augurilor
vocativ singular
  • augurule
  • augure
plural
  • augurilor
Intrare: augur (prevestire)
augur1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: au-gur info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • augur
  • augurul
  • auguru‑
plural
  • augure
  • augurele
genitiv-dativ singular
  • augur
  • augurului
plural
  • augure
  • augurelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auguriu
  • auguriul
  • auguriu‑
plural
  • augurii
  • auguriile
genitiv-dativ singular
  • auguriu
  • auguriului
plural
  • augurii
  • auguriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

augur, augurisubstantiv masculin

  • 1. în Antichitate (La romani) Preot care prevestea viitorul sau interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor ori după măruntaiele animalelor sacrificate. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote După sămănat Aleargă pînă-n Roma să-ntrebe el augurii Că da-vor zeii oare bun rod sămănăturii? COȘBUC, P. II 191. DLRLC
etimologie:

augur, auguresubstantiv neutru

  • 1. în Antichitate (La romani) Prevestire făcută de auguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.