AUDIOFONOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonație și audiție. [Pr.: a-u-di-o] – Din fr. audiophonologie.
Sursa: DEX-S
(1988)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUDIOFONOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază fonația, audiția și limbajul. (< fr. audiophonologie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
audiofonologíe s. f. → fonologie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
audiofonologíe s.f. Disciplină care se ocupă de bolile vorbirii și ale auzului ◊ „La Paris s-a desfășurat un colocviu internațional de audiofonologie, dublat de o reuniune consacrată protezelor auditive. Aceste manifestări s-au încadrat într-un program de acțiuni inițiate cu prilejul Anului de luptă împotriva surdității organizat în Franța în 1977.” R.l. 22 XI 77 p. 6 (din fr. audiophonologie; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink