audiéntă s. f. (sil. a-u-di-en-), pl. audiénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. [Pr.: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUDIÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care audiază cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. /<lat. audiens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUDIÉNT, -Ă s.m. și f. Student care asistă la cursuri fără a fi înscris regulat și fără a se prezenta la examene. [< audia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUDIÉNT, -Ă s. m. f. student care asistă la cursuri fără a fi înscris. (< lat. audiens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-di-ent] – Lat. lit. audiens, -ntis.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

audiént s. m. (sil. a-u-di-ent), pl. audiénți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*audiént, -ă adj. și s. (lat. áudiens, -éntis; germ. audient). Care e primit numaĭ să audă lecțiunile, dar nu e primit la examin [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

audient, -ă, audienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. tăinuitor. 2. complice la o crimă
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink