aucuba sns [At: MDENC² / E: fr aucuba] (Îs) Mozaicul - Boală a cartofului, a tomatelor etc., provocată de un virus, care se manifestă prin apariția unor pete galbene pe frunze.

AUCUBA s. m. arbust cu frunze coriacee, verzi și cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu. ◊ (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze. (< fr. aucuba)

AUCUBA Thunb., AUCUBA, fam. Cor- naceae. Gen originar din estul Asiei și în Himalaia, 3 specii, tufe perene. Flori (pe tip 4) dioice, mici, roșietice, în paniculă terminală, cele mascule cu 4 petale, 4 stamine și ovar regresat, cele femele fără stamine. Frunze persistente, opuse, ovate, groase, nedentate sau puternic-dentate. Tulpini ramificate, la bază lemnoase.

Aucuba himalaica Hook. f. et Thoms. Specie cu inflorescență pubescentă. Frunze (cca 18 cm lungime) înguste, fin-dentate, cu pețiol violet.

Aucuba japonica Thunb. Specie care înflorește primăvara. Flori nesemnificative, unisexuat- dioice, mici, roșietice. Frunze pieloase, pețiolate, persistente, opuse, ovat-eliptice sau eliptic-lanceolate, crestat-dentate, lucioase pe ambele părți, cca 18 cm lungime. Fruct, drupă roșie. Arbust înalt de cca 1.90 m (Pl. 10, fig. 59).