3 definiții pentru «atrățel»   declinări

atrățél s.m. (reg.) plantă erbacee denumită și limba câinelui
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

atrățél, V. otrățel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink