11 definiții pentru „atotputernic”   declinări

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere neli­mitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ATOTPUTÉRNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. v. Dumnezeu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ATOTPUTÉRNIC1 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care are putere nelimitată; care poate să facă orice. /atot- + puternic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ATOTPUTÉRNIC2 m. art. Ființă supranaturală considerată de credincioși a fi creatoare și stăpână a lumii; Dumnezeu. /atot- + puternic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Din atot- + puternic (după lat. omnipotens).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Care are putere nelimitată, care poate orice. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmugurați, din cîmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătînd în verde, se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfîrșit de ademenitoare. REBREANU, P. S. 164. Cneazul Dimitrie Galițin... era atotputernic în sfat. NEGRUZZI, S. II 145. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

atotputérnic adj. → puternic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

atotputernic a. care poate tot: cel atotputernic ce apele încheagă AL.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

atotputérnic orĭ a-tot-putérnic, -ă adj. Omnipotent, care poate tot.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink