ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. atténuateur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATENUATÓR s.n. Circuit electric introdus într-un lanț de transmisiune în scopul atenuării undelor de anumite frecvențe. [Pron. -nu-a-. / < fr. atténuateur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATENUATÓR s. n. 1. dispozitiv electric într-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal. 2. dispozitiv în tuburile de ventilație, care comunică în vederea reducerii zgomotului. (< fr. atténuateur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
atenuatór s. n. (sil. -nu-a-), pl. atenuatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
atenuatór s.n. (tehn.) Dispozitiv care servește pentru micșorarea zgomotului ◊ „Cu atenuatorul de zgomot lucrurile stau așa [...] Atenuarea despre care vorbesc [...] a redus zgomotul la jumătate.” R.l. 10 VI 73 p. 8 (din fr. atténuateur, engl., rus. attenuator; PR 1950; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink