2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATENUARE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua.

ATENUARE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua.

atenuare sf [At: DA ms / P: ~u-a~ / Pl: ~ări / E: atenua] 1 Subțiere. 2 Ușurare de o suferință Si: (rar) atenuat1 (2). 3 Micșorare a intensității unui fenomen Si: (rar) atenuat1 (3). 4 Reducere a importanței unui fapt Si: (rar) atenuat1 (4).

ATENUARE, atenuări, s. f. Acțiunea de a atenua; ușurare, scădere, micșorare a intensității sau gravității unui fapt. – Pronunțat: -nu-a-.

ATENUARE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua. [Pr.: -nu-a-]

ATENUARE s.f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Micșorare a intensității sau amplitudinii undelor progresive la trecerea printr-un mediu. ♦ Mărime caracteristică pentru scăderea unui semnal de telecomunicații. [< atenua].

*atenuáre f. Acțiunea de a atenua.

ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

atenua vtr [At: DA ms / P: ~nu-a / Pzi: ~uez / E: fr atténuer, lat attenuare] 1-2 A (se) subția, a (se) face mai slab. 3-4 A (se) ușura de o suferință. 5-6 A (se) micșora intensitatea unui fenomen. 7-8 A (se) reduce importanța unui fapt.

*ATENUA (-uez) I. vb. tr. 1 A slăbi, a împuțina, a micșora: în caz de a nu putea să conjure răul, să caute cel puțin a-l ~ (I.-GH.) 2 A ușura: această împrejurare a atenuat întru cîtva gravitatea faptei săvîrșite. II. vb. refl. 1 A se slăbi, a se împuțina, a se micșora 2 fig. A se ușura, a deveni mai puțin împovărător [fr. < lat.].

ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora, a reduce intensitatea sau gravitatea unui fapt; a scădea, a modera. – Pronunțat: -nu-a.

ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea sau gravitatea unui fapt; a reduce, a scădea, a modera. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Fr. atténuer (lat. lit. attenuare).

ATENUA vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare].

ATENUA vb. tr. a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. (< fr. atténuer, lat. attenuare)

A SE ATENUA se ~ea intranz. (despre procese, acțiuni, fenomene etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a se amortiza; a slăbi; a dilua. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

A ATENUA ~ez tranz. A face să se atenueze; a amortiza; a slăbi; a dilua. ~ durerea. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

atenuà v. a face mai puțin grav, a micșora puterile, a slăbi.

*atenuéz v. tr. (fr. atténuer, d. lat. attenuare. V. extenuez). Slăbesc, micșorez, ușurez: starea de beție nu atenuĭază vina.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atenuare (desp. -nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuării (desp. -nu-ă-); pl. atenuări

atenuare (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuării (-nu-ă-); pl. atenuări

atenuare s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. atenuării (sil. -nu-ă-); pl. atenuări

atenua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. atenuez (desp. -nu-ez), 3 atenuea (desp. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (desp. -nu-ăm); conj. prez. 1 sg. să atenuez, 3 să atenueze; ger. atenuând (desp. -nu-ând)

atenua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenuează, 1 pl. atenuăm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenueze; ger. atenuând (-nu-ând)

atenua vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atenuea (sil. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. atenueze; ger. atenuând (sil. -nu-ând)

atenua (u-a) (ind. prez. 1 sg. atenuez, 3 sg. și pl. atenuează, 1 pl. atenuăm)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ATENUARE s. calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ intensității vântului.)

ATENUARE s. calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ intensității vîntului.)

ATENUA vb. 1. a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vântului s-a mai ~.) 2. (MED.) a ceda, a slăbi. (Boala s-a ~.)

ATENUA vb. 1. a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Tăria vîntului s-a mai ~.) 2. (MED.) a ceda, a slăbi. (Boala s-a ~.)

A (se) atenua ≠ a (se) intensifica, a (se) înteți

Intrare: atenuare
  • silabație: -nu-a-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atenuare
  • atenuarea
plural
  • atenuări
  • atenuările
genitiv-dativ singular
  • atenuări
  • atenuării
plural
  • atenuări
  • atenuărilor
vocativ singular
plural
Intrare: atenua
  • silabație: -nu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atenua
  • atenuare
  • atenuat
  • atenuatu‑
  • atenuând
  • atenuându‑
singular plural
  • atenuea
  • atenuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atenuez
(să)
  • atenuez
  • atenuam
  • atenuai
  • atenuasem
a II-a (tu)
  • atenuezi
(să)
  • atenuezi
  • atenuai
  • atenuași
  • atenuaseși
a III-a (el, ea)
  • atenuea
(să)
  • atenueze
  • atenua
  • atenuă
  • atenuase
plural I (noi)
  • atenuăm
(să)
  • atenuăm
  • atenuam
  • atenuarăm
  • atenuaserăm
  • atenuasem
a II-a (voi)
  • atenuați
(să)
  • atenuați
  • atenuați
  • atenuarăți
  • atenuaserăți
  • atenuaseți
a III-a (ei, ele)
  • atenuea
(să)
  • atenueze
  • atenuau
  • atenua
  • atenuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

atenuare, atenuărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. fizică Micșorare a intensității sau amplitudinii undelor progresive la trecerea printr-un mediu. DN
    • 1.2. Mărime caracteristică pentru scăderea unui semnal de telecomunicații. DN
etimologie:
  • vezi atenua DEX '09 DEX '98 DN

atenua, atenuezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.