ATENTAT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

atentat sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 29 / Pl: ~e / E: atenta] 1 Acțiune violentă, criminală, prin care se încearcă suprimarea unei persoane Si: atentare (1). 2 Acțiune violentă prin care se încearcă distrugerea unui obiect (valoros) Si: atentare. 3 (Fig) Acțiune prin care se încearcă distrugerea reputației cuiva. 4 (Fig) Plan de distrugere a unei doctrine, idei, stări de fapt etc. 5 (Fig) Atentare (3).

*ATENTAT (pl. -ate) sn. Încercare criminală de a ucide pe cineva, de a vătăma cinstea sau de a răpi libertatea cuiva, de a strica sau nimici buna stare, organizațiunea unui Stat, etc.: a făptui, a săvîrși, a comite un ~ [fr.].

ATENTAT, atentate, s. n. Acțiune criminală, de obicei contra unui șef de stat sau de guvern. ♦ Fig. Încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei stări de lucruri, a unei concepții, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc. – Din fr. attentat.

ATENTAT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ◊ Încercare de vătămare a cinstei sau de răpire a libertății cuiva; plan de distrugere sau de desființare a unei stări de fapt, a unei doctrine sau a unei idei. Masele muncitoare ale țării noastre au sprijinit și aprobat politica de activă participare a Romîniei la lupta dusă de frontul antiimperialist pentru o pace trainică, de respingere... a oricăror atentate ale imperialiștilor împotriva independenței noastre politice și economice. REZ. HOT. I 15.

ATENTAT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ♦ Infracțiune. Atentat la pudoare. ♦ Fig. (Încercare de) încalcare a unui drept, plan de distrugere a unei stări, a unei concepții etc. – Fr. attentat.

ATENTAT s.n. Încercare, tentativă de a ucide, a omorî pe cineva. ♦ (Fig.) Încercare de necinstire, de răpire a libertăților cuiva; tentativă, proiect de distrugere a unei stări de fapt etc. [<fr. attentat].

ATENTAT s. n. 1. atac criminal ilegal față de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri. 2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepții etc. (< fr. attentat)

ATENTAT ~e n. 1) Tentativă criminală contra unei persoane (mai ales șef de stat sau de guvern). 2) Atac ilegal asupra unor bunuri sau drepturi colective. 3) Tentativă de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat. /<fr. attentat

atentat n. faptă criminală sau ilegală; fărădelege.

*atentát n., pl. e (fr. attentat, lat. attentatum). Crimă contra persoanelor saŭ lucrurilor, tentativă criminală.

atenta vi [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr attenter, lat attentare] 1 A face o tentativă criminală asupra cuiva. 2 A pune în primejdie de dispariție un obiect (valoros). 3 (Fig) A încălca un drept, un principiu important.

*ATENTA (-tez) vb. intr. A făptui, a săvîrși un atentat; ~ la viața cuiva, a cerca să omoare pe cineva; ~ la cinstea cuiva, a căuta să atingă, să vatăme cinstea cuiva [fr. < lat.].

ATENTA, atentez, vb. I. Intranz. (În expr.) A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva, a săvîrși un atentat. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «ia») A încălca un drept, a viola. Comuniștii desfășoară o intensă muncă educativă, sădind în sînul oamenilor muncii dragostea adîncă față de uzina socialistă, față de tînărul sector socialist la sate, față de tot ce e bun al poporului și aprinzînd ura împotriva dușmanului care atentează la interesele poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 457.

ATENTA, atentez, vb. I. Intanz. A face o tentativă criminală. ◊ Expr. A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca un drept; a viola. – Fr. attenter (lat. lit. attentare).

ATENTA vb. I. intr. A comite un atentat. ◊ A atenta la viața cuiva = a încerca să asasineze pe cineva, a săvîrși un atentat. ♦ (Fig.) A încălca, a viola (un drept). [< fr. attenter, cf. lat., it. attentare].

ATENTA vb. intr. a comite un atentat. (< fr. attenter, lat. attentare)

A ATENTA ~ez intranz. A comite un atentat. /<lat. attentare

atentà v. a comite un atentat.

*atentéz v. intr. (fr. attenter, d. lat. attentare). Comit un atentat: a atenta la viața saŭ contra viețiĭ cuĭva.

atentat s. n., pl. atentate

atentat s. n., pl. atentate

atentat s. n., pl. atentate

atenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atentez, 3 atentează; conj. prez. 1 sg. să atentez, 3 să atenteze

atenta (a ~) vb., ind. prez. 3 atentează

atenta vb., ind. prez. 1 sg. atentez, 3 sg. și pl. atentează