ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva. – Din fr. attachement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ATAȘAMÉNT n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. /<fr. attachement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ATAȘAMÉNT s.n. 1. Afecțiune puternică pentru cineva sau ceva ; prietenie, simpatie, dragoste. 2. Carnet de atașament = registru de șantier în care se notează lucrările executate în vederea întocmirii situațiilor de plată. [Pl. -te. / cf. fr. attachement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ATAȘAMÉNT s. n. 1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva. 2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate. (< fr. attachement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune puternică și durabilă față de cineva sau de ceva. – După fr. attachement.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ATAȘAMÉNT s. v. simpatie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

atașamént s. n., pl. atașaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*atașamént n., pl. e (fr. attachement). Barb. Alipire, afecțiune vie. Aplicațiune: atașament la muncă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink