ATÂTICA adj. invar., adv. (Adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toată. – Atât + suf. -ica.

atâtica [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: atâtic, atit~ / E: atât + -ică] 1-12 av, a (Mai puțin decât) atât (1-4, 38-39) Si: atâticuța (1-12), atâtuca (1-12), atâtuța (1-12). 13 sf O nimica toată Si: atâticuța (13).

ATÂTICA adj. invar. (Adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toată. – Atât + suf. -ica.

atâtic av, a vz atâtica

atitica av, a vz atâtica

ATÎTICA adj. pron. adv. 1 dim. ATÎTA ¶ 2 Cîtuși de puțin: nici un minut n’am găsit la omul ăsta măcar ~ rău (CAR.) ¶ 3 Atît de puțin, atît de mic; foarte puțin, foarte mic: dintr’ ~ s’a făcut coșcogea fătoiu (ALECS.): nu-i trec muierii nici ~ din al meu (CAR.).

ATÎTUCA, ATÎTUȚA = ATÎTICA.

ATÎTICA adj. invar. Foarte mic, o nimica toată. Nastasia se holbă să vază o scrisoare cît evanghelia. Cînd colo nașa Uța îi întinde un bilețel numai atîtica, îndoit în patru. SADOVEANU, M. C. 141. ◊ (Substantivat) Știi... nu-i trec muierii nici atîtica din al meu. CARAGIALE, O. I 48. [Marghiolița] dintr-atîtica s-o făcut coșcoge fătoi! ALECSANDRI, T. I 43.

ATÎTICA adj. invar. (Adesea substantivat) Foarte mic, o nimica toată. ♦ Cîtuși de puțin. N-am găsit la omul ăsta măcar atîtica rău (CARAGIALE). – Din atît¹ + suf. -ica.

atâtica adj. pr. invar., adv. (niște copii doar ~, A crescut doar ~.)

atâtica adj. pr. invar., adv.

atâtica adj. invar., adv.

ATÂTICA adj., adv. (reg.) atâtuca, atâtuța. (Un copil ~.)

ATÎTICA adj., adv. (reg.) atîtuca, atîtuța. (Un copil ~.)