ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj. (Adesea substantivat) Oprimat, prigonit, nedreptățit. – V. asupri.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASUPRÍT adj., s. v. oprimat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Asuprit ≠ asupritor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asuprít adj. m., s. m. (sil. -prit), pl. asupríți; f. sg. asuprítă, pl. asupríte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

A ASUPRÍ ~ésc tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila. [Sil. -su-pri] /Din asupra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASUPRÍ vb. v. oprima.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASUPRÍ vb. v. constrânge, exagera, face, forța, obliga, sili.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asuprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 sg. și pl. asupreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes [!], nedreptățesc, împilez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink