astronómă s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTRONÓM ~i m. Specialist în astronomie. /<fr. astronome, lat. astronomus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTRONÓM s.m. Specialist în astronomie. [< fr. astronome, cf. lat. astronomus, gr. astronomos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTRONÓM, -Ă s. m. f. specialist în astronomie. (< fr. astronome, lat. astronomus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTRONÓM, astronomi, s. m. 1. Specialist în astronomie. 2. Astrolog. – Fr. astronome (lat. lit. astronomus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTRONÓM s. (înv. și pop.) astrolog, (pop.) solomonar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

astronóm (astronómi), s. m. – Specialist în astronomie. Gr. ἀστρονόμος (sec. XVII), si mod. din fr. astronome. – Der. astronomește, adv. (înv., prin intermediul astronomiei); astronomic, adj. (care se referă la astronomie; de proporții foarte mari); astronomicesc, adj. (înv., astronomic); astronomie, s. f. (știința care se ocupă cu studiul aștrilor).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

astronóm s. m., pl. astronómi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*astronóm, -oámă s. (vgr. astronómos, d. ástron, stea, și némo, cultiv). Care se ocupă de astronomie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink