10 definiții pentru astenia, astenie   conjugări / declinări

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. — Din fr. asthénie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTENÍE ~i f. Stare patologică manifestată prin oboseală intensă și slăbiciune; lipsă de putere fizică și psihică. [G.-D. asteniei] /<fr. asthénie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

-ASTENÍE2 elem. asten(o)-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTENÍE1 s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTENÍE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink