opțiuni
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

astăurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: astăura] (Ban) Pândire.

astăurat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: astăura] (Ban) Pândit2.

astăura v [At: JAHRESBER. III, 313 / Pzi: astaur / E: a1 + staur] (Ban) A pândi.

ASTĂURA (astaur) vb. intr. Băn. A pîndi pe cineva spre a-l vedea, spre a-l prinde [👉 STĂURA].

Etimologice

ASTĂURA, astăur, vb. I. Tranz. (Trans.; Var.) A stăura. (în loc de zgăura, cu pref. a-)

Sinonime

ASTĂURA vb. v. pândi.

astăura vb. v. PÎNDI.

Intrare: astăurat
astăurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astăurat
  • astăuratul
  • astăuratu‑
  • astăurată
  • astăurata
plural
  • astăurați
  • astăurații
  • astăurate
  • astăuratele
genitiv-dativ singular
  • astăurat
  • astăuratului
  • astăurate
  • astăuratei
plural
  • astăurați
  • astăuraților
  • astăurate
  • astăuratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: astăura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astăura
  • astăurare
  • astăurat
  • astăuratu‑
  • astăurând
  • astăurându‑
 singular plural
  • astăură
  • astăurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astăur
 (să)
  • astăur
  • astăuram
  • astăurai
  • astăurasem
a II-a (tu)
  • astăuri
 (să)
  • astăuri
  • astăurai
  • astăurași
  • astăuraseși
a III-a (el, ea)
  • astăură
 (să)
  • astăure
  • astăura
  • astăură
  • astăurase
plural I (noi)
  • astăurăm
 (să)
  • astăurăm
  • astăuram
  • astăurarăm
  • astăuraserăm
  • astăurasem
a II-a (voi)
  • astăurați
 (să)
  • astăurați
  • astăurați
  • astăurarăți
  • astăuraserăți
  • astăuraseți
a III-a (ei, ele)
  • astăură
 (să)
  • astăure
  • astăurau
  • astăurară
  • astăuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)