O definiție pentru «astîmpăr»   declinări

1) astîmpăr n., pl. inuz. ere. Liniște. A nu avea astîmpăr, a nu fi liniștit. Fără astîmpăr, neîncetat: a umbla fără astîmpăr.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink