ASTẤMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stấmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTÂMPĂR n. (folosit de obicei în construcții negative cu verbele a avea, a găsi etc.) Liniște sufletească; odihnă; tihnă; pace. ◊ Fără ~ a) neastâmpărat; b) neîncetat; necontenit. Ai ~ fii cuminte. /v. a (se) astâmpăra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTẤMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) (loc. adv.) fără încetare, într-una; b) (loc. adj.) neastâmpărat. – Postverbal al lui astâmpăra.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTÂMPĂR s. calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezământ, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai afla ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Astâmpăr ≠ frământ, neastâmpăr, zbucium, frământare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

astâmpăr s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ASTÂMPĂRÁ astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ASTÂMPĂRÁ mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de liniște; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminți. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți. ♦ A se calma. 2. Tranz. A face să înceteze; a domoli. [Var.: stâmpărá, vb. I.] – Lat. *ex-temperare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTÂMPĂRÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. cuminți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se astâmpăra ≠ a se agita
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

astîmpărá (astî́mpăr, astîmpărát), vb. – 1. A liniști, a potoli. – 2. A împăca, a calma. – Var. stîmpăra. Lat. extempĕrāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Pușcariu 152; REW 3082; DAR; Rosetti, I, 163); în rom. îi corespund der. de la forma simplă lat. (cf. totuși fr. attremper). Der. astîmpăr, s. n. (liniște, odihnă, pace); astîmpărător, adj. (liniștitor, calmant); neastîmpăr, s. n. (neliniște, agitație); neastîmpărat, adj. (agitat, zvăpăiat).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

astâmpărá vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi; 3 sg. și pl. astâmpără; conj. prez. 3 sg. și pl. astâmpere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) astîmpăr n., pl. inuz. ere. Liniște. A nu avea astîmpăr, a nu fi liniștit. Fără astîmpăr, neîncetat: a umbla fără astîmpăr.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) astîmpăr, a -á v. tr. (lat. extémpero, -temperáre. – Se conj. ca stîmpăr). Liniștesc, potolesc, domolesc: astîmpăr valurile, poporu, durerea. V. refl. Mă liniștesc, șed bine: astîmpără-te (cuv. adresat des copiilor).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink