ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASPIRANTÚRĂ s.f. (În trecut) Formă de studiu care era organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior pentru pregătirea specialiștilor și cercetătorilor, absolvenți ai facultăților și institutelor, în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. [< rus. aspirantura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare științifică pentru pregătirea în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. (< rus. aspirantura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASPIRANTÚRĂ s. f. Formă de studiu organizată pe lângă universități și institute de cercetări științifice, pentru pregătirea persoanelor care au trecut examenul de stat, în vederea obținerii titlului superior de „candidat în științe”. – Rus. aspirantura.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aspirantúră s. f., g.-d. art. aspirantúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink