ASISTOLÍE s. f. (Med.) 1. Slăbire a contracțiilor inimii. 2. Impr. Insuficiență cardiacă totală. – Din fr. asystolie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASISTOLÍE f. med. 1) Stare patologică caracterizată prin stabilirea contracțiilor inimii. 2) Boală care constă în insuficiență cardiacă. /<fr. asystolie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASISTOLÍE s.f. Slăbire a contracțiilor inimii, mai ales în ultima fază a bolilor cardiace. [Gen. -iei. / < fr. asystolie, cf. gr. a – fără, systole – contracție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASISTOLÍE s. f. slăbire a contracțiilor inimii, în special în ultima fază a bolilor cardiace. (< fr. asystolie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

asistolíe s. f., art. asistolía, g.-d. art. asistolíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink