ASIRIAN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien.

asirian, ~ă [At: EMINESCU, N. 33 / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr assyrien] 1-2 smf, a (Persoană) care a trăit în Asiria Si: (nob) asir. 3 smp Populație semitică ce a trăit în statul antic Asiria Si: (nob) asir. 4-5 a Care aparține Asiriei sau asirienilor (1) Si: (nob) asir. 6-7 a Care este specific Asiriei sau asirienilor (1) Si: (nob) asir.

*ASIRIAN l. adj. Din Asiria, al locuitorilor din Asiria: rege ~ (🖼 248). II. ASIRIAN sm., ASIRIANĂ (pl. -iene) sf. Locuitor (locuitoare) din Asiria.

ASIRIAN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul sclavagist Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1). [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien.

ASIRIAN², -Ă, asirieni, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd poporului care locuia odinioară în Asiria. – Pronunțat: -ri-an.

ASIRIAN¹, -Ă, asirieni, -e, adj. Din Asiria, al poporului Asiriei. Artă asiriană. ◊ Dacă am afla misteriul... pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atunci... am putea trăi aievea în trecut. EMINESCU, N. 33. – Pronunțat: -ri-an.

ASIRIAN, -Ă, asirieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Asiriei sau populației ei, privitor la Asiria sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care aparținea vechii populații din Asiria. [Pr.: -ri-an] – După fr. assyrien.

ASIRIAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Asiria. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită în Asiria. (< fr. assyrien)

asirian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. asirieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. asiriană, pl. asiriene

asirian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. asirieni (-ri-eni); adj. f., s. f. asiriană, pl. asiriene

asirian s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. asirieni (sil. -ri-eni); f. sg. asiriană, g.-d. art. asirienei, pl. asiriene

Asirian sb.

asiriană (limbă) (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. asirienei (desp. -ri-e-)

!asiriană (limbă) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. asirienei

asiriană (limba) s. f., g.-d. art. asirianei

asirian (asiriană), adj. – Din Asiria. Din Asiria (sec. XIX). Var. asir, folosită de Eminescu și reluată de Crainic, nu are întrebuințare efectivă, fiind mai curînd o licență poetică.