ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASIGNÁT s.n. Hârtie-monedă franceză, emisă în timpul revoluției din 1789. [< fr. assignat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASIGNÁT s. n. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului. (< fr. assignat)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASIGNÁT s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
asignát s. n., pl. asignáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*asignát n., pl. e. (fr. assignat). Hîrtie-monetă (în timpu mariĭ revoluțiunĭ franceze) a căreĭ valoare era asignată pe bunurĭ naționale (1790-1796).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ASIGNÁ ~éz tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
asigná vb., ind. prez. 1 sg. asignéz, 3 sg. și pl. asigneáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*asignéz v. tr. (lat. assignare. V. semn). Fixez, hotărăsc: a asigna ziŭa. Chem în judecată. Afectez fondurĭ la plată.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASIGNÁT, -Ă, asignați, -te, adj. v. ASIGNA. – [NODEX]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink