2 intrări
19 definiții
- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (6)
- jargon (2)
- sinonime (1)
Explicative DEX
ASIBILARE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
ASIBILARE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
asibilare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: fr asibila] (Fon) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASIBILARE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASIBILARE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influența lui i sau e următor; asibilație. (< asibila)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASIBILA, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASIBILA, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
asibila vtr [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr assibiler] (Fon) 1-2 A face să capete sau a căpăta caracterul unei consoane africate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASIBILA vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASIBILA vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ASIBILA ~ez tranz. A face să se asibileze. /<fr. assibiler, lat. assibilare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ASIBILA se ~ează intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /<fr. assibiler, lat. assibilare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asibila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asibilez, 3 asibilează; conj. prez. 1 sg. să asibilez, 3 să asibileze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
asibila (a ~) vb., ind. prez. 3 asibilează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asibila vb., ind. prez. 1 sg. asibilez, 3 sg. și pl. asibilează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
ASIBILARE Formă de palatalizare* care determină transformarea consoanelor oclusive* în africate*, ca urmare a dezvoltării unei articulații suplimentare fricative*; sin. africatizare. Oclusivele velare latine [c, g], de ex., urmate de vocalele palatale [e, i], au dat prin asibilare africatele prepalatale [č, ğ] în dr. și [ț, d] în ar. (lat. celum, gemo > dr. cer, gem; ar. țer", dem"). L.I.R.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASIBILARE s. f. (< asibila < fr. assibiler): fenomen fonetic prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Sinonime
ASIBILARE s. (FON.) asibilație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
asibilare, asibilărisubstantiv feminin
- 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează). DEX '09 DEX '98 DNsinonime: asibilație
etimologie:
- asibila DEX '09 DEX '98 DN
asibilaverb
- 1. A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- assibiler DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.