ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEDIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care asediază. Armată ~oare. /a asedia + suf. ~itor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEDIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care asediază. [Cf. it. assediatore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEDIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care asediază. (< it. assediatore)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care asediază. [Pr.: -di-a-] – Din asedia + suf. -tor (comp. it. assediatore).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

asediatór adj. m., s. m. (sil. -di-a-), pl. asediatóri; f. sg. și pl. asediatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink