ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ASEDIÁ ~éz tranz. (cetăți, fortificații) A supune unui asediu. [Sil. -di-a] /<it. assediare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEDIÁ vb. tr. a supune unui asediu. (< it. assediare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [Pr.: -di-a] – It. assediare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEDIÁ vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (~ cetatea; îl ~ pe dușman.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. asediéz, 3 sg. și pl. asediáză, 1 pl. asediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asediéze; ger. asediínd (sil. -di-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*asediéz v. tr. (it. assediare). Fac asediŭ, împresor. Fig. Plictisesc cerînd.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink