ASCOMICETĂ, ascomicete, s. f. Ciupercă din clasa saprofitelor, cu corpul vegetativ format de obicei din filamente, care se înmulțește cu spori produși de o ască. – Din fr. ascomycètes.

ascomicete [At: DN³ / Pl: ~ / E: fr ascomycètes] 1 sfp Clasă de ciuperci care se înmulțesc prin spori produși de o ască. 2 sf Ciupercă din clasa ascomicete (1).

ASCOMICETE s. f. pl. Clasă de ciuperci cu corpul vegetativ format de obicei din filamente, care se înmulțesc cu spori produși de o ască. – Din fr. ascomycètes.

ASCOMICETE s. f. pl. Familie de ciuperci care se caracterizează prin înmulțirea cu spori produși de o ască. – Fr. ascomycètes.

ASCOMICETE s.f.pl. Clasă de ciuperci care se caracterizează prin înmulțirea cu spori produși de o ască; (la sg.) ciupercă din această clasă. [Sg. ascomicetă. / < fr. ascomycètes, cf. gr. askos – sac mic, mykes – ciupercă].

ASCOMICETE s. f. pl. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulțesc prin spori. (< fr. ascomycétes)

ASCOMICETE f. la pl. Clasă de ciuperci care se înmulțesc prin spori produși de ască. /<fr. ascomycetes

ascomicetă s. f., g.-d. art. ascomicetei; pl. ascomicete

ascomicetă s. f., g.-d. art. ascomicetei; pl. ascomicete

ascomicetă s. f., pl. ascomicete

ASCO- „ască”. ◊ gr. askos „pungă, sac, burduf” > fr. asco-, engl. id., it. id., germ. asko- > rom. asco-. □ ~carp (v. -carp), s. n., corp de fructificare producător de asce și de ascospori; ~for (v. -for), s. n., hifă purtătoare de asce; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce asce; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a ascelor; sin. ascogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., ascogeneză*; ~gon (v. -gon₁), s. n., terminație a hifei, prezentă la ascomicete; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci saprofite sau parazite, care se înmulțesc prin spori formați în ască; ~spor (v. -spor), s. m., celulă reproducătoare asexuată, formată în ască; ~stromă (v. -stromă), s. f., ansamblu de hife împletite, în care sînt afundate periteciile.

ASCOMICÉTE (< fr. {i}; {s} gr. askos „burduf” + mykes „ciupercă”) s. f. pl. Clasă de ciuperci saprofite, parazite care trăiesc în simbioză, cu corpul vegetativ format de obicei din filamente; se înmulțește prin spori formați în ască. Unele sînt folositoare (ex. zbîrciogul, drojdia de bere), altele dăunătoate (Sphaerotheca mors-uvae, care provoacă făinarea agrișului și coacăzului).